Sumar (luat la intamplare din presa)
“Cei 3 tulceni ar
fi dat, in noiembrie anul trecut spargerea secolului. Ar fi furat 7 tablouri
dintr-un muzeu din Rotterdam. Picturile faceau parte din colectia privata a
Triton Foundation, a afaceristului Willem Cordia si erau asigurate pentru 18
milioane de euro. Surse din cadrul anchetei spun ca nu ar fi fost niste genii
si nu au actionat ca-n filme, strecurandu-se printre lasere. Pur si simplu ar
fi pornit alarma de incediu.
La scurt timp dupa
ce incuietorile s-au deschis, cei doi hoti au fortat incuietorile mecanice ale
usilor si astfel au intrat in muzeu. Apoi s-au miscat uimitor de repede. Au
spart incuietorile si au intrat pe usa. In 2 minute si 16 secunde au pus mana
pe opere celebre, semnate de Picasso, Monet si Matisse.
Imediat dupa ce s-a
intamplat, politia din Olanda a trimis date organizatiei Interpol despre hoti
si descrierea tablourilor.
Toate detaliile au
fost implementate in bazele de date ale Interpol si au putut fi accesate de
toti politistii din intreaga lume. Pe 18 ianuarie, trei suspecti au fost
capturati de politistii romani. Chiar in Capitala.
Au fost efectuate
audieri si perchezitii domiciliare. In acest moment in Romania este o echipa de
politisti olandezi, insotita de un procuror din Olanda
Nici urma de
picturii insa. Potrivit unor surse, unele dintre tablouri s-ar fi aflat in
Romania. Hotii au cautat cumparatori pe piata neagra. Exista probabilitatea ca
la aceasta fapta sa fi participat si alte persoane in afara celor trei romani.”
Sursa: Antena 1
De ce era nevoie de un evaluator?
Scenariul, totusi e foarte simplu: cu aproape o luna
inaintea furtului, Olanda promulgase o lege, ce urma sa intre in vigoare in 30
de zile, care permite muzeelor sa expuna copii ale lucrarilor, din masura de
siguranta. Asadar, cineva care a comandat furtul a doua tablouri
(neimaginandu-si ca hotii o sa salte mai multe) a avut nevoie de o confirmare
ca, ceea ce va primi, este chiar originalul si nu o copie, caci legea deja, la
momentul furtului, permitea inlocuirea tablourilor. Cum probabil hotii nu aveau
cum sa stie direct cine e cumparatorul, au fost indrumati catre un expert, in
speta: Specialist in cadrul Sectiei de Arta Europeana si
Decorativa a MNAR, Mariana Dragu urmand ca aceasta sa confirme, probabil
telephonic autenticitatea. Pentru simplul motiv ca evaluatoarei i se ceruse parerea de catre un tert, ci nu de catre hoti (ei fiind doar mesageri) aceasta, dupa ce a confirmat autenticitatea nu a sunat autoritatile sa informeze ca doi "mujici" s-au przentat cu niste valori de milioane de euro la ea.
Cumparatorul nu
este roman, apetitul co-nationalilor e pentru masini scumpe. Flerul imi zice ca destinatia era Rusia sau Orientul Mijlociu.
In toata povestea
asta se poate ca recidivistul Botezatu sa nu fie chiar strain de intamplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu