Partea I
REMEMBER MARDI GRAS (portretul unei necunoscute)
In 2005 ma reintorceam la Santa Fe si aveam emotii pentru ca nu stiam cum voi fi primit dupa o oarecare absenta. Temerile mele erau legate de sentimentele pe care le nutresc in general oamenii fata de cei ce se intorc si parca nu se mai potrivesc in imprejurarile noi pe care timpul scurs le-a creat. Spre mirarea mea, am fost primit extraordinar de bine. O petrecere cu multa lume cunoscuta (si necunoscuta) intr-o hacienda locala, cu traditie pe masura si surpriza – cea mai celebra trupa de flamenco din zona. Ca sa spun cat de tari erau, imi amintesc ca, desi erau platiti, ei cantau si dansau numai daca le placea atmosfera si aveau inspiratie. Acolo am intalnit o femeie necunoscuta care s-a prezentat: Regina. Mi-a spus ca a vazut in expozitia mea portretul facut de mine la Chicago si care semana perfect cu ea. Am ramas inmarmurit. O pictasem cu parul albastru si scrisesem pe mica lucrare “Regina”. Sigur ca eu ma refeream la Alchimie (regina care trebuie sa se uneasca cu regele pentru a crea hermafroditul), dar coincidenta era prea mare. Cert este ca mai tarziu a parasit petrecerea fara ca sa putem stabili modalitati de contact. Am ramas cu un sentiment de neimplinire si uneori ma gandesc ca asemenea intamplari ce par ireale nu sunt doar atat. Ce legatura are noul tablou cu povestea? Doar gandul ca omul din fata ta poate fi legat de tine mai mult decat crezi si ca acea plasa invizibila care leaga toate lucrurile este o realitate ce uneori se dezvaluie.
In 1923, doi prieteni ai bunicului meu au venit la el
sa ii ceara revolverul. Vroiau sa se dueleze pentru o femeie si nu aveau decat
un pistol. Bunicul meu i-a refuzat, si atunci cei doi au gasit o alta metoda:
intr-o camera singuri, cu doua lumanari care ardeau – celui caruia i se stingea
lumanarea primul urma sa renunte la femeie. Drama s-a produs si bunicul meu a
aflat mai tarziu ca femeia pentru care se duelasera plecase la Paris cu un
pictor.
Samson este invincibil, iar respectarea poruncii de
a nu-si tunde parul face ca lucrurile sa intre intr-o rutina a victoriei.
Tentatia este mare: cum ar fi lupta daca ar fi singur, neprotejat de Dumnezeu.
Sfarsitul povestii il cunoastem. L-am pictat pe Samson de mai multe ori prefacandu-se
ca doarme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu