Desertaciunea lumii, universul lui Paul Hitter si de ce nu o sa existe Expresionismul Balcanic!

Paul Hitter e un tanar care se macina mult! Se framanta pentru tot ce-l inconjoara, pentru oamenii si societate in general. Suferinta asta, normal, refuleaza  in arta sa. Desi totu-i viu colorat si frumos ornat, in realitate tablourile sale sunt rodul unei nelinisti interioare, a durerii unui  adolescent amagit, mintit si inselat in toate cele ce i s-au povestit si promis. 

Paul Hitter (1982), acum la maturitate, e un caine turbat, care musca, si-l admir pentru asta! Mai are inca ceva venin ramas cat sa otraveasca toata acea societate care i-a vorbit lui, odinioara, despre niste valori care sunt terfelite si manjite zilnic desi, candva i s-a promis lui, credulului, ca, daca joaca dupa reguli, totul va fi bine. Adolescentul Paul Hitter a aflat tarziu, si asta l-a socat, probabil, ca societatea e fatarnica si, ca ea e aluatul fariseilor!

 Scarbit, si oarecum disperat, s-a autoexilat de mizeria romaneasca in mizeria occidentului, dupa ce mai fugise  odata de cele lumesti, ca sa dea de gunoiul lumii duhovnicesti. Ei bine, toate aceste dezamagiri, l-au impins catre aceasta indarjire, un amestec de durere, cu dorinta de a indrepta lucrurile.

 Nu o sa schimbe nimic, nu stie inca, caci e tanar! Dar singurul lucru bun, care o sa-l salveze,  o sa fie cateva sute de tablouri care vor vorbi de durerile astea si care vor marca un moment important, momentul Paul Hitter.

 Cum societatea e ignoranta, nimeni nu va sesiza nimic despre puterea mesajului si valoarea estetica a acestui tanar plecat acum sa intoarca lumea, dar, pana la urma, intr-un deceniu sau doua, toti se vor mandri ca l-au cunoscut si vor minti ca au fost alaturi de, si cu el.

 Paul bea cu tiganii, se increde in talharii balcanilor ce jefuiesc Germania, sopteste vorbe tandre curvelor ce calaresc Italia dar nu mai crede nimic din lumea aia idilica cu care, probabil, l-au amagit apropiatii, cand era copil. Iar tablourile sale sunt pe masura, o lume a desertaciunii frumos colorata si atent impachetata- expresionism balcanic!  

Important la Paul e ca sesizeaza si actioneaza in consecinta pe o nevoie, pe care o simte mai mult instinctiv, aceea de a creea un curent artistic. El spune despre sine ca e expresionist balkanic dar, pentru moment, predica in pustiu, caci confratii sunt prea mandrii in egoismul lor sa i se alature. Pana acum expresionosmul balcanic e Paul Hitter si asta nu il ajuta nici pe el, nici pe nimeni.

El are o viziune, cinstita, sincera, vede in Romania, dar nu numai, un spatiu care poate da nastere unei „ mode” in pictura. Toate elementele sunt aici, raspandite printre etniile conlocuitoare. Culorile, patternurile, muzele si povestile care inspira sunt toate aici lipsind doar indeajuns artisti care sa le identifice si sa creeze sub aceasta umbrela colectiva. Ori oamenilor le e greu sa treaca peste aceasta bariera a mandriei personale pentru a creea ceva pentru renumele colectivitatii si binele breslei pictorilor.

De cate ori Hitter a avut expozitii mai toti s-au inghesuit sa-i ia interviuri caci asta e cel mai comod jurnalistului, iar Paul e comunicativ! Ce ai facut, cum ai facut, cum a fost in Germania, bla, bla, bla... semi-picanterii. Nimeni insa nu s-a inhamat cu omul acesta sa scrie un manifest al Expresionismului Balcanic. Nu tu scriitori ( mesteri ai cuvintelor), nu tu critici ( mesteri ai minciunilor), nu tu curatori ( mesteri ai nimicului) din lumea asta plina de laudarosi si autointitulati, nimeni nu s-a gasit sa vina alaturi de artistul asta si sa gaseasca o cale de a teoretiza si a expune ( explica), pentru ca toata lumea sa adere,  la un concept care are potential urias: expresionismul balcanic.  Eu va zic ca suntem pe cale sa dam cu piciorul la ceva care ar putea fi mare, care ar putea avea insemnatate. Sunt doar un simplu negustor si vad si simt unde e potentialul comercial dar voi, ceilalti mari curatori si mari galerii, unde sunteti?!  In Paul Hitter si, pentru moment, al sau Expresionism Balcanic exista un potential urias. El, cu sau fara Expresionism Balcanic, isi va face treaba pana la capat, dar de ce nu sunt mai multi cu el, sa devina toti o voce artistica, asa fiecare’n legea lui, individual dar in acelasi timp uniti de un concept estetic si filozofic?