Ce se ascunde in spatele galeriilor de arta?

Cand vine vorba de cumparat bunuri oamenii fac un mic studiu de piata ca sa afle care e cel mai bun magazin, care e cel mai bun produs, ce optiuni au, analizeaza si decid. In US exista, pentru fiecare industrie, produs, serviciu, un rapor,t "Consumer Report," care reprezinta primul pas inainte de a cumpara ceva. Oamenii consulta acest raport, apoi fac si alte cercetari mai amanuntite pana iau o decizie.

In cazul areia contemporane, consumatorul stie ca achizitia reprezinta mai mult decat o simpla cumparatura. Preturile pot fi ridicate. Ei bine, cine vrea sa o faca cum poate proceda, de unde se documenteaza? In cine poate avea incredere?

 Iata un prim pas:

Va intrebati adesea cum se deruleaza lucrurile in businessul de arta din Romania si cum de poate rezista  o galerie de arta contemporana in contextul in care tara e saraca, puterea de cumparare e redusa iar oamenii cu dare de mana sunt extrem de inculti?

Va oferim o imagine de ansamblu care sa va ajute sa intelegeti ce se intampla si, evident, ce artisti sa urmariti, fara a va directiona catre un anume autor, lasandu-va loc sa discerneti singuri, in functie de cine ii reprezinta si ii promoveaza. Pentru a facilita propria dumneavoastra analiza va ghidez in tipologia galeriilor de arta contemporana, caci acestea sunt platformele, legatura dintre colectionar si artist. Rolul lor, important poate ajuta sau, mai mult incurca decizia de a cumpara.

1           Galerii abonate, prin fundatii si asociatii paravan, la fondurile Ministerului Culturii, ICR, ACUB.

Asadar, indiferent ce expun, aceste” lacasuri de arta” ele nu vor reflecta niciodata o situatie reala, economic vorbind, iar artistii lor nu reprezinta in niciun fel o investitie pentru colectionari. Mai exact, atat timp cat galeria e subventionata prin paravane de catre bani publici, autorii care expun nu pot genera incredere si nici macar o cota de piata. Mai exact, acesti artisti sunt doar pretextul accesarii de fonduri, ei fiind doar manipulati cu abilitate de catre galerie. Un artist bine impamantenit, cu parcurs si valoare nu are nevoie de finantari pentru a-si impune opera si, evident, cota pe piata. Cota se impune in exclusivitate prin vanzari constante.

2        Galeriile “doamnelor” - aceste galerii sunt detinute si/sau sub managementul unor doamne intretinute de soti sau amanti, galerii care nu fac altceva decat sa alimenteze dorinta acestor Dinu Paturica feminine ( de cele mai multe ori cu origini provinciale, cu studii discutabile ) ce spera sa isi castige un statut social. In cele mai multe cazuri mamici satule sa stea acasa ele se gandesc in perspectiva castigarii unui statut social pentru copilasii lor.

3         Galeriile masina de spalat - sunt galerii care recicleaza si sprijina o activitate infractionala comuna in lumea artei_ spalarea de bani. Sunt galerii care figureaza doar pe hartie, nu au inventar, nu au program expozitional, doar mineaza activitatea in domeniul artei contemporane. Activitati de tip suveica, unde artistii tranzactionati nici macar nu simt circuitul dubios in care le este introdusa opera sunt principala activitate. O astfel de operatiune se bazeaza pe lipsa de cunoastere a drepturilor de catre artist si pe intretinerea unei nebuloese, a unei stari neclare intre autor si galerie.( Lipsa de contracte, operatiuni cash, etc.)

4       

       Galeriile escrocherie - sunt galerii care vaneaza, sub promisiunea ca artistii pe care ii reprezinta vor avea vreo data cota de piata, divesi speculanti naivi ce traiesc cu impresia ca au investit in viitorul Ciucurencu sau Tonitza. Sunt galerii ce se axeaza pe vanarea de personae cu bani, fara cultura plastica, potentiali clienit ce pot fi speculati atat sub aspect emotional cat si financiar.

5     Galeriile presiune - sunt galeriile care sunt abonate la programele CSR ale marilor corporatii, stabilimente in care se scurg cei 2% livrati de cumnati, socri, celule securisto-masonice. Ca si in celelalte cazuri, artistul nu reprezinta o prioritate pentru afacere ci doar un pretext pentru a colecta si cheltui prin terte entitati juridice afiliate galeriei, sumele obtinute din “donatii”.

6      Galeriile restaurant/bar - sunt galerii care se chinuie sa-si asigure un cash flow din activitati conexe celei de arta, un lucru absolut normal, avand in vedere cheltuielile operationale mari. pot fi locuri interesante, cu autori buni, promitatori. Cu siguranta se chinuie sa reziste pe piata. Nu le neglijati.

       

       Galeriile legitime - sunt galerii cu un trecut palpabil, de mult timp in bransa, in general detinute de oameni legati de arta de cel putin o generatie, cu studii de specialitate. Au un program curatorial clar, pe termen lung, inceput de ani si care continua si in viitor. Au un portofolio restrans de artisti, ii promoveaza si ii sustin cu ritmicitate. Sunt o cale buna de urmat. Din pacate foarte putine.

Starea economica a tarii, lipsa know-how-ului si mai ales lipsa de anduranta a antreprenorilor din domeniul artei contemporane sunt factori care duc constant la fluctuatii ale businessului de arta. Multi isi imagineaza ca a promova, vinde si sustine arta contemporana este o activitate simpla. De aceea multe galerii apar si dispar cu repeziciune din peisaj.

Pentru colectionari, achizitionarea de arta direct de la autor nu poate fi o optiune sustenabila caci, place sau nu, galeria este garantul carierei si longevitatii artistului, ea este punctul de intalnire, "vitrina" si intrumentul de promovare a acestuia.

Asadar, atunci cand va ganditi sa achizitionati arta, arta cu impact, care sa reziste in timp dincolo de estetic, alegeti cu grija galeria.

Urmariti artistii mai ales functie de cine-l reprezinta si nu va sfiiti sa cereti cifre si documente reale ale vanzarilor anterioare atunci cand cumparati. Chiar daca cifrele sunt confidentiale, puteti avea acces macar la partea superioara a unei facturi. Nu credeti in vorbe ci in hartii!