In ultimii ani am cautat artisti care au ganduri! Imi pun
din ce in ce mai des intrebarea, atunci cand ma uit la un tablou, ce ganduri il
macina pe artist ? Pentru ca simt cu tarie ca un gand naste o framantare, o
framantare naste o solutie iar odata gasita solutia, sau raspunsul, executarea
tabloului e simpla!
Recent am participat la doua targuri importante de arta in
Statele Unite. Am vazut acolo o arta lamentabila, o executie tehnica ieftina a
unor idei puerile. M-am intalnit cu o noua generatie de autori fara ganduri, cu
o generatie de bisnitari, de pseudo artisti, oameni intrati in fine art pentru
ca ar exista o sansa, cumva, sa se imbogateasca. Afirm asta cu usurinta in urma unor lungi discutii cu artisti
contemporani din occident. Totusi, singurii autori care au atras atentia
publicului si, evident a colectionarilor, au fost cei din Asia.
Mai nou, de cativa
ani, artistii din Asia au prins atat mestesugul dar si gustul picturii in
stilul marilor maestri europeni. Fata de colegii lor occidentali, acestia
sunt mult mai motivati, mai tenaci, mai dornici sa depuna efort. Curand, la
nivel global, artistii din Asia vor domina piata de arta contemporana. E firesc
sa fie asa atata timp cat euro-americanii se balacesc in continuare in aceasta
mascarada post-modernista fara sfarsit. Curand, foarte curand, piata , publicul
va cauta autori care cunosc mestesugul picturii, autori educati, profunzi,
capabili sa spuna o poveste pe care au gandit-o profund inainte de a o aseza in
opera.
Publicul neavizat e inca hipnotizat de rezultatele caselor mari de
licitatii, fara a realiza insa ca, acestea reprezinta, in fapt o fractie mica
din volumul tranzactiilor de arta contemporana. Multi nu cunosc si nici nu vor
sti de ce, cum si ce anume face ca rotitele caselor de licitatii sa se invarta.
Oamenilor li se pare spectaculos ce se intampla pentru ca oricum povestile de
success se vand inca din antichitate.
Ei bine, arta contemporana exista in masura mult mai mare
decat ceea ce transpira publicului larg prin PR-ul si marketingul
art-corporatist.
Restrangand imaginea globala la una mult mai ingusta dar
perfect adaptata la ceea ce se intampla international, imaginea de ansamblu
asupra artei contemporane romanesti (si ma refer in exclusivitate la pictura,
din pacate) in Romania lucrurile nu stau cu mult mai bine.
Totusi, recenta expozitie a lui Matei Serban “Exquisite
Works” lamureste o stare de fapt creeata in timp. Autorul vine dintr-o lume
artistica veche si consolidat, cu valori puternice atat morale cat si estetice.
Lucrarile sale, nu numai cele din recenta expozitie, au fost gandite, da ,
gandite, inainte de a fi asternute in bidimensional. Ce e interesant la Matei
Serban e dialogul sau cu sine, cu divinitatea, vesnica framantare ca lucrurile
sa fie asezate bine, structurate valoric perfect inainte ca ele sa fie
dezvaluite public. Totdeauna, din copilaria autorului, lucrarile lui Matei
Serban au fost mai mult decat o poveste, ele au fost piese mici ale unei
cariere contruite inteligent si cu rabdare dupa tipicul si invatatura
maestrilor sai.
Azi, intr-un context in care piata de arta e satula de ironie si dornica de concret,
lucrarile lui Matei Serban sunt o revelatie, atat pentru simplii privitori cat
si pentru colectionari. Prin atitudinea sa artistul ramane un cavaler imbracat
in armura complecta, o pasare rara, asa cum nu prea se mai intalneste in vest
dar cum va rasari din estul dornic de afirmare.
Astazi arta lui Matei
Serban transcende modei, tendintelor. Emotiile,mesajele, povestile, atat pentru
initiate cat si pentru publicul larg, sunt atemporare. Executia e dupa reteta,
bineinteles, o reteta la care umanitatea nu vrea sa renunte, dar o vede din ce
in ce mai rar, la care omul nu vrea sa renunte. Oricand se poarta clasicul!
despre poetul Mircea Ciobanu (1940-1996)
RăspundețiȘtergerehttps://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/